| |
|
|
|
| |
|
|
|
Maximilian suferea foarte mult dar prin natura unui orgoliu aparte nu putea sa ii ceara Sabinnei impacarea pe care o dorea din suflet.Il durea ca ea nu mai mergea la locul unde el facea acele exercitii de lupta , nu mai era in sala cand el sustine avreun meci pur si simplu se crease un gol pe care simtea ca nu il poate umple cu nimic.
"M-am atasat prea mult de ea" isi spusese inciudat ca nu isi putea infrange acel sentiment pur si simplu o privea naucit cateodata, incercand sa gaseasca o cale de a se apropia de ea dar de fiecare data binenteles se gasea cineva sa fie inainte si abandona initiativa.
Si mai era ceva mult mai delicat: mama lui Maximlian se numea tot Sabina dar cu un singur,nu o acceptase pe fata deloc iar acest lucru o facuse sa se indeparteze
-Nu cred ca e potrivita pentru tine afirmase teapan intr-o zi cand il vazuse ca ii studiaza atent fotografiile, din ziua cand mi-ai prezentat-o nu mi-a placut...are ceva de printesa miorlaita, si pe urma tu vrei sa te faci politist si ea scriitoare, doua cariere total diferite.
-Asta nu conteaza important e sa ne intelegem facu Maximilian ganditor.
-Nu va merge spuse clar nemultumita si ii intoarse spatele ca si cum nu mai accepta nici un comentariu.
Numai Sabinna prin natura ei sensibila isi dadu seama de acest aspect, nici ei nu ii placusera ochii inghetati ai acelei femei,mai mult isi dadu seama ca nu o va accepta niciodata, ca ii va pune mereu piedici si ca o considera sub orice nivel de clasa.
-Oricum nu ar fi mers, ii spusese o data cand el isi facuse curaj si incercase sa ii explice de prostia aceea de odinioara pe care nici nu o aprobase macar, mama ta nu ma place deloc si eu nu vreau sa merg pe ruta asta de la inceput, fiindca te asigur ca nu o sa fie bine daca o pornim asa...
-Dar Sabinna , facu bulversat asta nu e important , nu conteaza ca te iubesc?
-Ba e foarte important e important sa fie parintii alaturi in asemenea privinte. altfel cum o sa traim? Nu asa nu putem sa traim!
-A, deci ai uitat de tampenia aceea spuse si ochii i se aprinsera brusc insufletit de o bucurie aparte
-Nu am uitat dar si aspectul de mai devreme e important, uf nu mai conteaza acum fiindca acum de sarbatori vine mama mea aici si...tacu brusc ca si cum ar fi taiat cuvintele cu foarfeca |
|
|
|
|
|
|
|
|
Adina adora să bârfeasca în salonul de la parterul casei acolo unde mobilele vechi, pianul şi pereţii îmbrăcaţi,în lemn se îmbinau atăt de armonios.Mai ales, dimineţile reci de noiembrie,cafeaua are un gust mai plăcut dacă e servită alături de o ştire de ultimă oră.
Adina ,prin natura meseriei trebuia să fie o femeie tot timpul informată,fiindcă deţinea cel mai vizitat salon de cosmetică din buricul tărgului ,cum se spune, vroia să fie la curent cu absolut tot, politică, mondenităţi ,,evenimente.De aceea îşi chema mereu prietenele iubitoare de noutăţi la fel ca ea.
Aceasta, era o dimineaţă obişnuită, poate puţin mai friguroasă din cauza ploii ce paralizase oraşul amorţit,dar Adina nu se impacientă,fiindcă urma să vină Sabinna prietena ei din copilărie .De-a lungul timpului constatase cu plăcere că relaţia lor nu suferise nici o urmă de deteriorare,deşi poate ar fi trebuit avănd în vedere schimbările prin care trecuseră amândouă.
Dar ,uite , că prietenia se cimentuise, aşa cum un zidar mai pune o mână de mortar la temelie, spre a fi sigur că lucrarea nu se va strica.Adina se găndea desigur la faptul că Sabinna se căsatorise cu fratele ei drag,apoi se despărţiseră, urmând o perioadă tulbure, pe care nu o pricepea defel. De exemplu ,nu înţelegea cum doi oameni care se separă, mai pot avea relaţii, în continuare.Cum?
Existau unghiuri şi puncte de vedere, atâtea aspecte pe care vroia să le pătrundă,dar nu din curiozitate feminină ci pentru că îşi adora fratele şi vroia să îl vadă fericit.
Si Sabinna şi Maximilian se iubeau de cand erau în liceu,se cunoşteau destul de bine, totuşi intervenise acea ruptură bruscă la care nimini nu se aştepta.
Soneria , cu un ţârâit prelung o săltă din meditaţie.
-Deschid eu , spuse menajerei , ce se pregătea să intervină prompt.
Sabinna, apăru în cadrul uşii masive de stejar cu acelaşi zămbet copilaresc dintotdeauna.
-M-a topit ploaia ,spuse ştrengăreşte, şi cu un gest rapid azvârli trenciul muiat pe un fotoliu .
Adina o strănse în braţe,nu se mai văzuseră de ceva vreme , fiindcă , munca le ocupa tot timpul,Sabinna lucra la o editură renumită, se îndeletnicea cu ceea ce îi plăcuse mereu, scrisul.Cumnata ei o privi impresionată, fiindcă nu se straduia niciodată să fie extravagantă,preferănd stilul simplu.Lumea o adimira pe Sabinna, pentru că, rămasese la fel,păstrăndu-şi aerul adolescentin ,putea să poarte ,oricănd,o rochie de seară, sau o ţinută sport ,nu se incadra in categoria femeilor mature, sub nici o forma chiar dacă avea 30 de ani,părea mai degraba o fetiţă decăt o femeie coaptă.Dar oamenii îi citeau cu real interes cărţile, şi o lansare nouă devenea un eveniment important.
Binevoitoare, Adina îi aduse o pereche de papuci de casă călduroşi, ştiind că, nu suportă frigul, şi o rugă pe menajeră să toarne cafeaua,apoi se aseză pe un colţ de pat cu picioarele sub ea şi îşi strănse mai bine halatul în jurul corpului,nici ei nu ii plăcea toamna, şi nici frigul, preferând mai bine razele măngâietoare ale soarelui , decăt săgetile ploii reci.
După banala bărfă cotidiană, Adina atacă subiectul prioritar, relaţia cu Maximilian, stadiu,şi mai ales la ce nivel se mai aflau ?
Sabinna ,adora salonul Adinei, de aceea se legă de ceva , încercănd sa nu audă intrebarea pusă.
''-Fotoliul, arată spre o imitaţie de Ludovic al şaisprezecelea cu tapiseria refacută, îl ai de curănd nu? Sabinna iubea operele de artă si tot ce era cu patină ,adică lucruri vechi,din păcate nu prea reuşea să achiziţioneze asemenea obiecte din cauză spaţiului apartamentul ei fiind mic, şi pe urmă erau exorbitant de scumpe ,dar mereu ii vindea Adinei ponturi noi despre locaţiile unde erau asemenea evenimente.
-Licitaţie ,spuse sec Adina , ai uitat că tu m.-ai orientat spre hobby-ul astă...dar nu mi-ai raspuns draguţa mea...
Sabinna o privi îndelung, parcă vrănd să pătrundă dincolo de fruntea aceea înaltă asemănatoare cu a fratelui ei, uneori o enerva curiozitatea morbidă de care Adina dădea dovadă, ea nu pricepea că există unele subiecte despre care câteodată nu ai chef să vorbeşti. Iar acesta era unul mult prea dureros.
Pe Maximilian îl iubea de cănd era în clasa a douăsprezecea şi credea că totul va fi frumos şi limpede ca lumina zilei , dar viaţa îi dăduse o lovitură, să îi arate că nu e tocmai aşa,după ce mama lui se împotrivise ca ei doi sa fie impreuna , pe atunci Adina era o puştoaică de cinsprezece ani cu codiţe şi ciorapi pănă la genunchi,intervenise prompt Mica mama ,ei şi o luase cu sine,în altă parte,abea dupa câţiva ani buni se întorsese, şi soarta îl scosese în cale iar pe Maximilian ,devenit un poliţist adevărat, cum işi dorise dintotdeauna.Dar dupa căsătorie, lucrurile se complicaseră şi Sabinna ajunsese să aibe acelaşi avantaj ca al unui burlac, acela că se poate da jos din pat pe orice parte pofteşte....Fiindcă, să fii soţie de poliţist nu e deloc uşor.
Sabinna îşi amintea acea zi teribilă cănd plecase după o serie de discuţii cu Maximilian,
Nervoasă îşi trăntise la întâmplare nişte lucruri într-un geamantan,serviciul acesta acaparator
al lui o termina , iar acum aflase că va trebui să plece iar in cine ştie ce misiune despre care nu avea voie să vorbească...
Aşa era mereu, fie zi sau noapte,petrecere sau nu,în absolut orice moment dacă suna telefonul trebuia sa plece,fără să spună cănd se întoarce, o viaţă pe muchie de cuţit.
Pe el îl păndeau pericole la tot pasul din cauza acestei meserii , iar ea trebuia să îşi ţină
firea, şi să găndească pozitiv!
În plus ,elementul de care Maximilian nu se putea dezbăra nicicănd, gelozia cronică binecunoscută de cănd erau încă în liceu, accentuată de prezenţa unui personaj masculin prezenţă cotidiană la editura unde lucra ea,Radu Petreanu,omul blănd, înţelegător, capabil să fie exact cănd trebuie la locul potrivit.
Sabinna ştia că între cei doi era de mult un razboi care nu se mai termina, cauza principală fiind ea.Pentru că Radu o vroia cu o încăpăţănare feroce, uneori se întreba dacă nu făcea asta numai să se dovedească superior lui Maximlian, alteori considera că o iubeşte fără nici un interes, dar oricum ar fi fost ştia de mult că nu va putea sa se indragostească de nimeni fiindca il iubea pe Maximlian, iar lucrul acesta îl scotea pe Radu din minţi cu cât vedea că ea suferă din cauza lui,Această poveste cu iz de telenovela nu ii era deloc pe plac Sabinnei, şi ar fi fîcut orice să îi pună capăt, dar ca un făcut mereu cei doi se intâlneau faţă in faţă si ea era la mijloc, cei doi pierzăndu-şi cumpătul se transformau în doi negustori ce parcă îşi disputau marfa.
Chemată de Adina la o cafea, Sabinna se găndi îndelung dacă să -i relateze un asemenea eveniment stănjenitor petrecut cu o seară,în urmă la care se simţise penibil.
Nici o clipă nu îşi inchipuise că va da nas în nas cu Maximilian, ea venise doar să bea o cafea cu buna ei prietenă Cora.
Momentul cănd îl văzuse venind spre masa lor,fusese de coşmar,cu atăt mai mult cu căt era şi Radu acolo...
Sabinna cunoştea perfect expresia lui Maximilian cănd nu iî era ceva pe plac, de ani de zile învăţase această expresie,şi îşi dădu seama pe loc că era supărat.
Maximilian Dragomir, nu era un tip rău ,era un dur şi un tandru în acelaşi timp şi Sabinna ştia că nu putea iubi alt bărbat niciodată dar acest spirit de posesivitate o scotea din sărite...
Chiar şi despărţiţi se trezea cu el noaptea , acest lucru părăndu-i se normal...
O vreme chiar fusese în regula păna şi ziarele scriind despre acest tip de relaţie neobişnuită..
Apoi începuseră problemele ...
Maximilian nu se mai mulţumea cu seri furate.Sabinna cerea şi ea la răndul ei.vroia ca el să renunţe definitiv la luptele din ring fiindcă Maximilian era un fel de Bruce Lee , acest sport fiind pasiunea lui din timpuri îndepărtate.Stia perfect că lucrul acesta nu se va întămpla, atăta timp căt era cel mai bun trebuia să dovedeasca asta, să se menţină,în top...În plus îl ajuta şi în serviciu aceast fiind forma de menţinere fizică perfectă.
-Tu ai o amantă foarte fidelă, meseria ta cu ea te-ai căsătorit, obişnuia să iî spună supărată Sabinna.Chiar dacă el o iubea foarte mult nu putea renunţa la nici una dintre aceste doua activităţi ce se împleteau străns:luptele şi munca în poliţie...Acolo parcă era universul lui, locul unde putea să arate că este cel mai bun,şi reuşea fiind cunoscut pentru seriozitatea de care dădea dovadă.Poate de aceea ea îl iubea atăt de mult pentru calităţile morale, nu fizice.
. |
|
|
|
|
|
Adina adora să bârfeasca în salonul de la parterul casei acolo unde mobilele vechi, pianul şi pereţii îmbrăcaţi,în lemn se îmbinau atăt de armonios.Mai ales, dimineţile reci de noiembrie,cafeaua are un gust mai plăcut dacă e servită alături de o ştire de ultimă oră.
Adina ,prin natura meseriei trebuia să fie o femeie tot timpul informată,fiindcă deţinea cel mai vizitat salon de cosmetică din buricul tărgului ,cum se spune, vroia să fie la curent cu absolut tot, politică, mondenităţi ,,evenimente.De aceea îşi chema mereu prietenele iubitoare de noutăţi la fel ca ea.
Aceasta, era o dimineaţă obişnuită, poate puţin mai friguroasă din cauza ploii ce paralizase oraşul amorţit,dar Adina nu se impacientă,fiindcă urma să vină Sabinna prietena ei din copilărie .De-a lungul timpului constatase cu plăcere că relaţia lor nu suferise nici o urmă de deteriorare,deşi poate ar fi trebuit avănd în vedere schimbările prin care trecuseră amândouă.
Dar ,uite , că prietenia se cimentuise, aşa cum un zidar mai pune o mână de mortar la temelie, spre a fi sigur că lucrarea nu se va strica.Adina se găndea desigur la faptul că Sabinna se căsatorise cu fratele ei drag,apoi se despărţiseră, urmând o perioadă tulbure, pe care nu o pricepea defel. De exemplu ,nu înţelegea cum doi oameni care se separă, mai pot avea relaţii, în continuare.Cum?
Existau unghiuri şi puncte de vedere, atâtea aspecte pe care vroia să le pătrundă,dar nu din curiozitate feminină ci pentru că îşi adora fratele şi vroia să îl vadă fericit.
Si Sabinna şi Maximilian se iubeau de cand erau în liceu,se cunoşteau destul de bine, totuşi intervenise acea ruptură bruscă la care nimini nu se aştepta.
Soneria , cu un ţârâit prelung o săltă din meditaţie.
-Deschid eu , spuse menajerei , ce se pregătea să intervină prompt.
Sabinna, apăru în cadrul uşii masive de stejar cu acelaşi zămbet copilaresc dintotdeauna.
-M-a topit ploaia ,spuse ştrengăreşte, şi cu un gest rapid azvârli trenciul muiat pe un fotoliu .
Adina o strănse în braţe,nu se mai văzuseră de ceva vreme , fiindcă , munca le ocupa tot timpul,Sabinna lucra la o editură renumită, se îndeletnicea cu ceea ce îi plăcuse mereu, scrisul.Cumnata ei o privi impresionată, fiindcă nu se straduia niciodată să fie extravagantă,preferănd stilul simplu.Lumea o adimira pe Sabinna, pentru că, rămasese la fel,păstrăndu-şi aerul adolescentin ,putea să poarte ,oricănd,o rochie de seară, sau o ţinută sport ,nu se incadra in categoria femeilor mature, sub nici o forma chiar dacă avea 30 de ani,părea mai degraba o fetiţă decăt o femeie coaptă.Dar oamenii îi citeau cu real interes cărţile, şi o lansare nouă devenea un eveniment important.
Binevoitoare, Adina îi aduse o pereche de papuci de casă călduroşi, ştiind că, nu suportă frigul, şi o rugă pe menajeră să toarne cafeaua,apoi se aseză pe un colţ de pat cu picioarele sub ea şi îşi strănse mai bine halatul în jurul corpului,nici ei nu ii plăcea toamna, şi nici frigul, preferând mai bine razele măngâietoare ale soarelui , decăt săgetile ploii reci.
După banala bărfă cotidiană, Adina atacă subiectul prioritar, relaţia cu Maximilian, stadiu,şi mai ales la ce nivel se mai aflau ?
Sabinna ,adora salonul Adinei, de aceea se legă de ceva , încercănd sa nu audă intrebarea pusă.
''-Fotoliul, arată spre o imitaţie de Ludovic al şaisprezecelea cu tapiseria refacută, îl ai de curănd nu? Sabinna iubea operele de artă si tot ce era cu patină ,adică lucruri vechi,din păcate nu prea reuşea să achiziţioneze asemenea obiecte din cauză spaţiului apartamentul ei fiind mic, şi pe urmă erau exorbitant de scumpe ,dar mereu ii vindea Adinei ponturi noi despre locaţiile unde erau asemenea evenimente.
-Licitaţie ,spuse sec Adina , ai uitat că tu m.-ai orientat spre hobby-ul astă...dar nu mi-ai raspuns draguţa mea...
Sabinna o privi îndelung, parcă vrănd să pătrundă dincolo de fruntea aceea înaltă asemănatoare cu a fratelui ei, uneori o enerva curiozitatea morbidă de care Adina dădea dovadă, ea nu pricepea că există unele subiecte despre care câteodată nu ai chef să vorbeşti. Iar acesta era unul mult prea dureros.
Pe Maximilian îl iubea de cănd era în clasa a douăsprezecea şi credea că totul va fi frumos şi limpede ca lumina zilei , dar viaţa îi dăduse o lovitură, să îi arate că nu e tocmai aşa,după ce mama lui se împotrivise ca ei doi sa fie impreuna , pe atunci Adina era o puştoaică de cinsprezece ani cu codiţe şi ciorapi pănă la genunchi,intervenise prompt Mica mama ,ei şi o luase cu sine,în altă parte,abea dupa câţiva ani buni se întorsese, şi soarta îl scosese în cale iar pe Maximilian ,devenit un poliţist adevărat, cum işi dorise dintotdeauna.Dar dupa căsătorie, lucrurile se complicaseră şi Sabinna ajunsese să aibe acelaşi avantaj ca al unui burlac, acela că se poate da jos din pat pe orice parte pofteşte....Fiindcă, să fii soţie de poliţist nu e deloc uşor.
Sabinna îşi amintea acea zi teribilă cănd plecase după o serie de discuţii cu Maximilian,
Nervoasă îşi trăntise la întâmplare nişte lucruri într-un geamantan,serviciul acesta acaparator
al lui o termina , iar acum aflase că va trebui să plece iar in cine ştie ce misiune despre care nu avea voie să vorbească...
Aşa era mereu, fie zi sau noapte,petrecere sau nu,în absolut orice moment dacă suna telefonul trebuia sa plece,fără să spună cănd se întoarce, o viaţă pe muchie de cuţit.
Pe el îl păndeau pericole la tot pasul din cauza acestei meserii , iar ea trebuia să îşi ţină
firea, şi să găndească pozitiv!
În plus ,elementul de care Maximilian nu se putea dezbăra nicicănd, gelozia cronică binecunoscută de cănd erau încă în liceu, accentuată de prezenţa unui personaj masculin prezenţă cotidiană la editura unde lucra ea,Radu Petreanu,omul blănd, înţelegător, capabil să fie exact cănd trebuie la locul potrivit.
Sabinna ştia că între cei doi era de mult un razboi care nu se mai termina, cauza principală fiind ea.Pentru că Radu o vroia cu o încăpăţănare feroce, uneori se întreba dacă nu făcea asta numai să se dovedească superior lui Maximlian, alteori considera că o iubeşte fără nici un interes, dar oricum ar fi fost ştia de mult că nu va putea sa se indragostească de nimeni fiindca il iubea pe Maximlian, iar lucrul acesta îl scotea pe Radu din minţi cu cât vedea că ea suferă din cauza lui,Această poveste cu iz de telenovela nu ii era deloc pe plac Sabinnei, şi ar fi fîcut orice să îi pună capăt, dar ca un făcut mereu cei doi se intâlneau faţă in faţă si ea era la mijloc, cei doi pierzăndu-şi cumpătul se transformau în doi negustori ce parcă îşi disputau marfa.
Chemată de Adina la o cafea, Sabinna se găndi îndelung dacă să -i relateze un asemenea eveniment stănjenitor petrecut cu o seară,în urmă la care se simţise penibil.
Nici o clipă nu îşi inchipuise că va da nas în nas cu Maximilian, ea venise doar să bea o cafea cu buna ei prietenă Cora.
Momentul cănd îl văzuse venind spre masa lor,fusese de coşmar,cu atăt mai mult cu căt era şi Radu acolo...
Sabinna cunoştea perfect expresia lui Maximilian cănd nu iî era ceva pe plac, de ani de zile învăţase această expresie,şi îşi dădu seama pe loc că era supărat.
Maximilian Dragomir, nu era un tip rău ,era un dur şi un tandru în acelaşi timp şi Sabinna ştia că nu putea iubi alt bărbat niciodată dar acest spirit de posesivitate o scotea din sărite...
Chiar şi despărţiţi se trezea cu el noaptea , acest lucru părăndu-i se normal...
O vreme chiar fusese în regula păna şi ziarele scriind despre acest tip de relaţie neobişnuită..
Apoi începuseră problemele ...
Maximilian nu se mai mulţumea cu seri furate.Sabinna cerea şi ea la răndul ei.vroia ca el să renunţe definitiv la luptele din ring fiindcă Maximilian era un fel de Bruce Lee , acest sport fiind pasiunea lui din timpuri îndepărtate.Stia perfect că lucrul acesta nu se va întămpla, atăta timp căt era cel mai bun trebuia să dovedeasca asta, să se menţină,în top...În plus îl ajuta şi în serviciu aceast fiind forma de menţinere fizică perfectă.
-Tu ai o amantă foarte fidelă, meseria ta cu ea te-ai căsătorit, obişnuia să iî spună supărată Sabinna.Chiar dacă el o iubea foarte mult nu putea renunţa la nici una dintre aceste doua activităţi ce se împleteau străns:luptele şi munca în poliţie...Acolo parcă era universul lui, locul unde putea să arate că este cel mai bun,şi reuşea fiind cunoscut pentru seriozitatea de care dădea dovadă.Poate de aceea ea îl iubea atăt de mult pentru calităţile morale, nu fizice.
. |
|
|
