| |
|
|
|
| |
|
|
|
Ana s-a trezit devreme dimineata. Avea multe pregatiri de facut pentru petrecerea de diseara. Era ziua sotului ei, Dan.
El era plecat intr-o delegatie de doua zile si urma sa se intoarca in seara aceea. Petrecerea urmeaza sa fie o surpriza pentru Dan. Nu-i placea ca trebuia sa plece in delegatiile astea. Ar fi preferat sa aiba un sot cu un serviciu simplu care sa vina acasa la ora 6 si sa fie numai al ei. Dar cum in viata nu totul iese cum iti doresti, s-a obisnuit cu ideea. Mai era si aspectul financiar: Dan castiga foarte bine, si asta ii asigura un sentiment de liniste si confort.
Dupa un mic dejun luat in fuga, se suie in masina ei, o decapotabila verde, si pleaca spre magazin sa cumpere diverse pentru petrecere.
Era o zi frumoasa de vara si vantul ii zbura prin parul lung si negru in timp ce gonea pe strazi. Faptul ca locuia aproape de marginea orasului ii oferea avantajul ca nu erau foarte multe masini pe strazi, si profita de asta din plin. Ii placea sa calce pedala de acceleratie la fund, sa profite de capabilitatile masinii. Se gandea ca poate ca ar fi trebuit sa se fi facut pilot de curse, pentru ca ii placea destul de mult sa conduca agresiv. Dar probabil ca nu ar mai fi fost atat de placut daca era ceva serios. Facea asta doar sa se simta bine. Daca se gandea mai bine, nu era o idee asa buna, sa fi fost pilot.
S-a oprit la un stop a inceput sa contempleze intersectia, asa cum facea de fiecare data cand statea la stop. Nu-i placea sa astepte, asa ca facea ceva in timpul acesta. Se uita la oamenii care treceau strada. Se gandea ca i-ar fi placut sa intre in vorba cu ei, dar nu reusise niciodata sa-si faca curaj sa intre in vorba cu necunoscutii. Se gandea la Dan. Daca n-ar fi fost in aceeasi clasa in liceu, probabil ca n-ar fi fost niciodata impreuna. Il cunoscuse inainte sa se indragosteasca de el. Se casatorise cu Dan cu trei an in urma. Isi pusese niste intrebari de-a lungul timpului, cum ar fi fost daca ar fi fost si altcineva in afara de Dan. Dar n-a fost, si intrebarile n-au rezistat niciodata prea mult, asa ca au ramas fara raspuns. Stopul se face verde si isi continua drumul spre magazin.
*
Se facuse dupa-amiaza, si Ana muncise toata ziua sa arajeze masa de-acasa, sa faca de mancare, prajituri, impodobise casa cu baloane, era foarte mandra de ea. Surpriza era asigurata. Acum astepta invitatii, care trebuiau sa vina inainte lui Dan. Nu are timp sa stea prea mult, ca soneria de la usa suna.
Era Marian cu prietena lui. Marian era un prieten vechi de-al lui Dan. Se cunosteau din facultate si se intelegeau foarte bine. Prietena lui era noua si Ana nu o cunostea. Marian avea obiceiul sa-si schimbe prietenele foarte des. Nu era deloc statornic si profita foarte mult de fizicul sau ca sa-si satisfaca acest obicei. Marian facu incepu:
- Buna, Ana! Sa-ti traiasca sotul! Ea este Alina. Nu cred ca va cunoasteti.
- Buna, Ana, imi pare bine de cunostinta, zise Alina.
- Buna! raspunse si Ana. Intrati, intrati! Vreti un pahar cu ceva? Marian, stiu ca tie-ti place Martini, iar tu, Alina? Cu ce te pot servi.
- Da-mi un suc, te rog, o sa incep cu alcoolul mai tarziu.
- Bine. Haideti, intrati. Va aduc imediat bauturile.
Invitatii o iau inainte, si Ana ii urmeaza. Se surprinde studiind-o interesata pe Alina. Avea parul blond si cret, si era scunda de inaltime, dar foarte bine proportionata. Nu-si amintea sa-l fi vazut pe Marian cu vreo femeie care sa nu fi fost privita cu admiratie de ceilalti barbati. Rochia neagra a Alinei era stransa pe gat si fara maneci, dar mulata pe corpul ei si ii punea in evidenta formele. Ana o privea cu admiratie. Ce se intampla? Doar nu incepeau sa-i placa femeile? Scutura un pic din cap si o lua spre bar ca sa le serveasca bauturile. |
|
|
|
|
|
|
|
|
............ Ii turna lui Marian in pahar iar el ii sopti la ureche ... "- Iti place nu-i asa?" Ana tresari. "- Ne-am intalnit intamplator pe pista de ski. Este o schioare teribila. Si acum ma mai doare spatele in urma intalnirii noastre." Rase Marian, apoi o trase deoparte pe Ana. "- Ana cred ca de data asta chiar m-am indragostit. Oare e posibil ca dragostea sa te loveasca asa cand te astepti mai putin?"
"- Ana ce mai faci draga!" Era Elena colega ei de serviciu. "- Vai ce mult imi place cum ai decorat casa! Dan unde este? Inca nu a sosit?"
- Nu, ofta Ana. Am sa il sun chiar acum. Ma ingrijoreaza.
- Se intoarse spre telefon insa o opri soneria. Ahh Dan el trebuie sa fie. Alerga catre usa si deschise plina de entuziasm. Ohhh ma scuzati. Ana incremeni in usa. Pentru o clipa crezu ca se afla intr-o reclama sau ca i se face o farsa cu camera ascunsa.
In fata ei se afla un barbat inalt si brunet, cu ochi verzi. Costumul negru de marca ii cadea perfect.
"- Signora Ana?"
Nu putu sa spuna nimic, cand auzi un ras. Era Dan.
- Ana iubito, el este Luca partenerul meu de afaceri!! Ha ha. Sper ca nu te superi ca l-am invitat.
- Luca ea este Ana sotia mea.
- Molto piacere senora.
Petrecerea fuse un succes. Toti prietenii o felicitara pe Ana.
Acum strangea decoratiile si dadea ultimele indicatii servitoarei.
- Ce obosita ma simt, se gandi Ana. Isi scoase hainele si intra in dus. Apa calduta o inviora. Isi puse niste pijamale matasoase si se aseza in pat. Din nou era singura. Dan nu avusese timp sa ramana nici in seara aceasta.
Isi lasa capul pe perna si intinse picioarele. Fara sa vrea ii aparura in fatza ochii verzi ai lui Luca.
- Ce barbat ciudat se gandi. Este asa frumos si cred ca sunt o multime de femei in jurul lui, dar nu a vrut sa bea nici macar o picatura de alcool. Oare de ce? Oare ce ascunde? Este posibil ca un barbat frumos sa fie virtuos? ... Oh Ana wake up. Probabil este un mare afemeiat, ca toti ceilalti barbati pe care ii cunosti. Esti asa norocoasa cu Dan. Da asa este ...
Ana aluneca in lumea somnului. |
|
|
|
|
|
***
Ana cazu. Incerca sa se ridice insa nu mai avea puteri. Se ratacise... Unde ma aflu? Pericolul o pandea. Cu greu se ridica si incepu sa alerge. Auzea pasii unui barbat in spate. Doamne trebuie sa alerg cat mai repede. Intra pe o alee laturalnica si o silueta intunecata o opri. M-au prins. Inima ii batea cu putere. Barbatul o prinse strans de incheietura mainii. Simtea cum creierul i se dizolva ca o aspirina efervescenta.
Auzi ca prin vis:
- Ana tu esti? Ce s-a intamplat?
Cateva raze ratacite de lumina ii dezvaluira chipul lui Luca.
In cateva momente celalat barbat ii ajunse din urma. Il vazu pe Luca si disparu speriat in noapte.
- Doamne Ana, esti atat de imprudenta. N-ar tebui sa mergi pe strazile astea atat de tarziu. Bine ca am fost aici.
Il imbratisa strans pe Luca inima ii batea cu putere.
- Vino cu mine, ii spuse Luca.
Se strecurara o vreme pe strazi inguste si ajunsera la apa. Luca ii facu semn sa paseasca in barca lui cu motor. Ana se ghemui intr-un colt privind culorile minunate. Nuante de albastru si roz si portocaliu, iar apa era verde cu sclipiri aurii.
Barca gonea ca o sageata. Parea ca gravitatia disparuse.
Oprira in fata unei cladiri. Stilul arhitectonic din vremea renascentista ii dadea un aspect misterios. Luca o conduse pe Ana in apartamentul lui.
Se intinse pe patul moale si simti cum camera se invarte cu ea. Culorile din strada navaleau in camera ametind-o.
- Luca, nu ma simt bine.
Barbatul se aseza pe pat langa ea si o imbratisa.
- Totul este in regula Ana, linisteste-te acum.
Il cuprinse de gat pe Luca. Era atat de bine in bratele lui. Isi cobora mainile spre spate. Simtea cum sanii i se striveau de pieptul lui. Obrazul lui proaspat ras si parfumat ii atingea fatza.
Il privi pierduta.
Luca ii inlatura o suvitza razleatza.
- Ce frumoasa esti Ana. Ana ce m-ai speriat Ana. De ce esti asa de nebuna?
O stranse tare langa el. Ochii lui verzi ii fixara pe ai ei. Ii simtea dorinta in privire.
Dintr-o data incepu sa o sarute. Buzele i se topeau intre ale lui.
Luca cat te doresc se gandi, dar nu pot sa fac asta ... Incerca sa se desclesteze din bratele lui insa simtea cum corpul i se desface cum ar vrea sa isi deschida picioarele in fata lui ca o femeie usoara si sa il primeasca tot in ea, cum ar vrea ca el sa ii dezgoleasca si sa ii sarute sanii plini, cum ar vrea sa ii muste buzele...
Se topea, nu mai putea sa reziste dorintei pentru el.
- Ana, iubito!
Deschise ochii si lumina o orbi.
- Ana am sosit.
Era Dan. Se ridica cu greu si capul i se invartea. Doamne am visat isi spuse. Il privi pe Dan si se simti inghetata de rusine.
Oare cum am putut inventa asa ceva... Off si totusi ce frumos. Nu se putea desprinde din lumea visului. Oare nu il mai iubesc pe Dan?
Se indragostise nebuneste de sotul ei la prima vedere si fusesera impreuna inca de la liceu. Niciodata nu se inchipuise cu alt barbat. In ultima vreme insa se simtea inexplicabil nefericita.
Nu nu este asta, il iubesc pe Dan. N-as putea sa-l parasesc. Atunci ce ... de ce este asa pustiu in inima mea? |
|
|
|
|
|
Se uita la ceas: 2:35AM.
- Ce faci, Dan? Cand ai venit? il intreba buimacita.
- Acum vreo jumatate de ora. N-am vrut sa te trezesc si m-am dus sa fac un dus. Cand m-am intors, te-am vazut ca te zbateai si m-am gandit ca visezi urat.
- Da, a fost un vis groaznic. Te rog, sa nu mai vorbim despre el. Bine ca m-ai trezit.
De obicei, Dan nu insista foarte mult cand Ana il ruga ceva, asa ca scapase usor. Dar ce-i putea spune? Nici ea nu intelegea prea bine. Cum poti sa visezi asa ceva? Atat de puternic, atat de senzual. Sentimentul ei era deopotriva repulsiv si placut, relaxant si incitant. Trebuia sa vorbeasca cu cineva despre asta, sau simtea ca ii va exploda capul.
Reusi sa adoarma abia in zori.
A doua, Dan urma sa viziteze cateva locuri cu Luca, asa ca pleca devreme de acasa. Ana inca dormea.
*
Pe la pranz, Ana iese din casa si o intalneste pe Carmen la cafeneaua din cartier. Carmen s-a speriat: nu o mai vazute niciodata asa de ravasita.
- Ce s-a intamplat, Ana? ce-ai patit.
- Carmen, nu stiu ce sa fac. Trebuie sa vorbesc cu cineva despre asta, ca nu mai pot. Ma va macina pana nu va mai ramane nimic din mine.
- Hai, Ana, nu exagera. Viata e frumoasa! Sigur nu putea sa se intample ceva asa de rau.
Carmen era prietena cu Ana din copilarie. Nici nu-si amintea cand ele doua nu au fost prietene. Era o persoana foarte placuta si intotdeauna vesela. Privea orice problema a vietii ca pe o lectie si o infrunta cu bucurie. Avea un efect pozitiv asupra oamenilor si incerca tot timpul sa inveseleasca oamenii tristi. Nu-i placeau deloc oamenii ursuzi si pesimisti si se indeparta de ei tot timpul. Ana era si ea o persoana vesela de felul ei, dar acum ceva se intamplase si era altfel decat de obicei
- Daca iti spun ca ma gandesc acum la un alt barbat decat sotul meu, ti se pare ca nu e ceva rau?
- Hmmm. Cunoscandu-te pe tine, nu ma asteptam la asta, e drept! Dar, nu e sfarsitul lumii. Hai, povesteste-mi! Cum s-a intamplat? Cine e barbatul?
- Nici macar nu-l cunosc. A venit ieri cu Dan la petrecerea lui. Unul Luca. L-ai vazut?
- Da, normal. Era cel mai misto tip din incapere! Cum puteam sa-l ratez. Stii ca eu nu fac chestii d-astea. Am si schimbat doua vorbe cu el. Foarte misto tipul. Dar cum asa? De ce tocmai el?
- Nu stiu, Carmen, de cand am deschis usa casei si l-am vazut, mi s-a taiat respiratia. Azi-noapte l-am visat intr-un vis mai mult decat incitant... M-a trezit Dan. A crezut ca aveam un cosmar, cand, de fapt, eu n-as mai fi vrut sa ma trezesc din visul ala.
- Uau! Dar chiar te-a lovit tipul asta. Si cand te gandesti ca n-a facut nimic. Doar ti-a zis buna ziua...
- Nici macar. Mi-a zis "Signora Ana".
- A, da! Asta zic si eu romantic.
- Carmen! Sunt casatorita.
- Si mai e si partenerul de afaceri al lui barbata-tau!
- Eu nu mai sunt sigura de nimic, nu stiu ce sa fac.
- Eu zic ca trebuie sa te linistesti imediat. Ia o pauza. Hai sa plecam undeva vreo doua zile. Doar noi doua.
- Si daca nu-mi trece in astea doua zile? Ce fac?
- Vedem atunci. Ma duc acasa sa-mi fac bagajul si ne vedem tot aici in doua ore.
*
- Alo! Buna! Ce faci?
- Bine iubi... Uite cu treaba pe-aici. Tu?
- Uite, te-am sunat sa-ti spun ca plec vreo doua zile cu Ana. Nu se simte prea bine si nu pot s-o las singura. Sa ai grija si tu ce faci.
- Carmenita, pai si ma lasi, asa, singur?
- Hai, Cezarica, e Ana! Si sunt doar doua zile.
- Of. Bine. Pot sa te opresc?
- Nu prea.
- Ok. Ai grija ce faci. Sa nu-ti faci de cap.
- Cezarica, doar stii ca nu fac eu asa ceva...
- Bine. Drum bun.
- Pa, pa!
Cezar inchise telefonul si se sui in masina si pleca spre casa. Spera sa ajunga inainte lui Carmen.
*
Carmen o luase pe jos de la cafenea. Ii placea sa mearga pe jos, mai ales cand era frumos afara. Era o placere. Statea la 20 de minute de cafenea si doua ore era suficient.
Se plimba si se gandea la Ana. Carmen se bucura de fiecare data cand se indragostea. Era un sentiment foarte puternic si il explora la maxim. Acum era Cezar, dar il cunostea abia de patru luni. Ii reparase masina cand i se stricase. O trimisese un prieten la el. L-a vrajit cu veselia ei si au ramas impreuna. Dar la Ana era mai complicat. Era casatorita. Si ea punea foarte mare pret pe asta. Trebuia sa se gandeasca cum sa-i ia Anei mintea de la Luca. Gandindu-se la Ana si la problema ei, a ajuns acasa.
Descuie usa, intra in casa si o inchise la loc. In momentul in care a inchis-o, cineva a venit din spate fulgerator, i-a prins mainile si a proptit-o de usa.
Carmen s-a speriat ingrozitor. Cine putea fi? Ii treceau prin cap tot felul de scenarii. Un spargator? Ce sa caute la ea in casa in mijlocul zilei. De fapt, daca-si amintea bine, cam in perioada asta operau hotii. Era galagie pe strada si devenea un moment mai bun decat noaptea. Gandindu-se la variantele posibile, groaza crestea.
Barbatul a prins-o intre el si usa si a inceput sa o preseze. Carmen ii simtise erectia si intrase in panica: banuia ce va urma. I se facuse pielea ca de gaina. Nu putea face nimic. Era complet imobilizata. Atunci, barbatul i-a prins ambele maini cu o singura mana si a inceput sa o atinga usor pe piciorul drept. Inima lui Carmen a inceput sa bata nebuneste. A urcat in sus, si i-a ridicat putin fusta scurta pe care o purta si i-a soptit:
- Buna, iubi! Plecai asa, fara sa-mi spui la revedere?
Lui Carmen nu-i venea sa creada. Dupa sperietura pe care o trasese, ii venea sa-l bata pe Cezar acum. Dar in continuare era imobilizata si nu putea face nimic. Asa ca incerca sa se linisteasca, dar nu prea ii iesea.
Cezar o saruta pe gat si continua pe umar. Carmen simtea fiori de placere combinati cu urmele puternice de spaima de mai devreme. |
|
|
